Aţi citit vreodată cartea lui Julie Powell? Sau poate aţi vizionat, captivaţi filmul...? Eu m-am ambiţionat să pun în picioare un proiect culinar, bineînţeles la o scară mult mai mică şi avându-l că protagonist pe idolul meu culinar ( dacă în domeniul acesta poţiavea idoli), şi anume Gordon Ramsay.
Am luat drept "Biblie" cartea lui "Meniul Perfect" şi am început să reproduc celebrele reţete. Am făcut o pagină de facebook, dedicată proiectului şi am primit aprecieri, dar şi critici.
Am făcut un blog, poate unii dintre dumneavoastră l-aţi văzut, în care am scris cinci părţi legate de acest proiect. Şi pentru că cei care nu au citit primele părţi nu vor înţelege despre ce este vorba şi li se va părea ciudat, referinţă către primele cinci părţi este site-ul webnode, mai exact culinaria63.webnode.ro secţiunea blog.
Îmi doresc să va capteze atenţiaşi să devină cel puțin interesantă această parte a blogului.
Îmi doresc să va capteze atenţiaşi să devină cel puțin interesantă această parte a blogului.
Sunt câteva străzi bune de la ei până la noi la apartamentul minunat, drum pe care de obicei îl parcurgem cu autobuzul pe ruta dus şi pe jos,respectiv în braţe, unii mai mici dintre noi , pe ruta inversă. Ionuţ nu e întotdeauna mulţumit cu această rezoluţie a fiică sii ,dar se conformează ştiind bine că altfel este martorul unei crize de nervi în toată puterea sa , interpretată chiar în mijlocul trotuarului.
Comentarii de genul " eu muncesc şi sunt obosit bla bla bla" au fost din ziua în care am avut ghinionul să ne cunoaştem, dar acum e mai abitir totul.
Comentarii de genul " eu muncesc şi sunt obosit bla bla bla" au fost din ziua în care am avut ghinionul să ne cunoaştem, dar acum e mai abitir totul.
De obicei mai ciulesc urechile să mai răspund acid, dar azi nici măcar n-am vrut să aud, şi dacă aş fi vrut nu cred că aş fi fost în stare. Durerile de spate se înteţiseră şi parcă cu fiecare pas erau mai groazniceşi pentru că am proasta meteahnă de a purta adidaşi sau orice alt tip de încălţăminte sau talpă extrem de joasă ( în situaţia în care e aproape obligatoriu să port încălţăminte ortopedică),dar şi pentru că eram conştientă de faptul că cei doi kilometri aflaţi între şira spinării mele încorsetată şi mult iubitul pat erau interminabili.
E cunoscut şoricelul acela flamand care aleargă înspre o bucată mare de caşcaval , dar cu fiecare pas pe care îl face brânza se îndepărtează vizibil. Eh. Exact asta simţeam eu, că drumul devine din ce în ce mai lung şi imaginea câmpului vizual se îngustează. E că şi cum eşti drogat cu oareşce substanţă halucinogenă. Eu eram drogată cu durere şi credeţi-mă are exact acelaşi efect.
E cunoscut şoricelul acela flamand care aleargă înspre o bucată mare de caşcaval , dar cu fiecare pas pe care îl face brânza se îndepărtează vizibil. Eh. Exact asta simţeam eu, că drumul devine din ce în ce mai lung şi imaginea câmpului vizual se îngustează. E că şi cum eşti drogat cu oareşce substanţă halucinogenă. Eu eram drogată cu durere şi credeţi-mă are exact acelaşi efect.
În condiţiile astea " tati" n-a prea avut ce comenta şi şi-a cărat cu stoicism odrasla în braţe tot drumul. Bineînţeles că am fost separaţi langă bloc, Timeea dorind să meargă în parc, la copii cum spune ea, iar eu urcând, mai mult târât cele 72 interminabile, chinuitoare scări până la un infinit etaj 4. Le cobor şi le urc chiar şi de zece ori e zi, dar atunci nu mai era loc de vorba ori de nimic altceva decât de pumnul de pastileşi cel puţin 30 de minute de stat întinsă altfel, eram convinsă că oscioarele mele se vor transformă în aşchii.
În momentul sosirii lor din parc, deja eram mai bine. M-am ridicat din pat cu ceva dificultate şi am rămas cu ochii aţintiţi la un episod al ultimului sezon din Grey's Anatmomy, serial pe care îl iubesc de-a dreptul. Nu a fost nevoie de mai mult de 30 de secunde şi Ionuţ, instalat la calculator acum, umplându-şi timpul căutând piese pentru maşină, piese pe care niciodată nu le şi cumpără, savura minunatele portocale Bombay, de-a dreptul bune!
În aceeaşi zi după ce am post colajul făcut pentru această reţeta ( am observat că e mult mai bine primit un colaj din 3-4 fotografii,decât toate de-a valma, mi se pare că prea mute fotografii ale unei farfurii obosesc), am primit primul mesaj referitor la preparate
"Ceva desert?" Întreabă Dana. I-am povestit despre portocalele cu samburi de rodii şi am concluzionat, în mod public, că deserturile cu ciocolată sunt preferatele ei, dar nu refuză niciun deşert.
Lista de ingrediente pentru 4 porții
4 portocale de mărime medie coapte
150 gr zahăr pudră
câteva frunze de coriandru
câteva frunze de mentă
o rodie mare
Tăiați protocalele felii, după ce le-ați decojit și le așezați pe farfurii.
Într-un robot de bucătărie amestecați bine zahărul pudră cu frunzele de coriandru și cele de mentă . Mixtura aceasta o împărțiți în mod egal peste feliile de portocală.
Cu o ligurita scoateți sâmburii din rodie și îi distribuiți peste portocalele aromate !
Vă doresc poftă bună!
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu